Istoria Adventismului [2]

Fondarea Bisericii

Adventiştii de ziua a Şaptea au constituit o organizare stabilă în 1861 prin fondarea „Conferinţei de la Michigan a Adventiştilor de Ziua a Șaptea”; alegerea numelui a fost făcută după o dezbatere aprinsă: în acest nume sunt exprimate două elemente importante ale doctrinei adventiste: a doua venire a lui Hristos (Advent) şi ziua a şaptea (Sabatul). În 1863 a fost constituită Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, conferinţă care cuprindea 3.500 de membri şi aproximativ 30 de „pastori” împărţiţi în diferite federaţii locale, numite „Conferences” (Conferinţe).

Implicarea socială

Încă de la începuturile sale, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea s-a implicat foarte serios în trei sectoare ale societăţii americane puternic resimţite în acel timp: reforma sanitară, obiecţia de conştiinţă şi educaţia.

Reforma sanitară

Deja în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, dădea şi oferea o mare importanţă unui stil de viaţă sănătos şi natural, invitând la abstinenţă totală de la consumul de tutun şi de alcool, în plus propunea aplicarea unor măsuri igienice foarte progresiste (chiar şi pentru americanii din acea epocă), măsuri igienice care astăzi sunt prezente în legislaţiile civile din mai toate ţările. Au fost instituite clinici şi spitale adventiste. In prezent Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este cunoscută în lume mai ales prin reţeaua ei mondială de peste 700 de spitale, clinici şi aşezăminte medicale.

Obiecţia de conştiinţă

În 1861, când a început Războiul civil american, mulţi adventişti erau susţinători convinşi şi activi ai aboliţionismului şi tocmai de aceea au participat la asociaţii (cum ar fi „Fairhaven Antislavery Society”, care favorizau fuga şi emanciparea sclavilor), cu toate acestea însă, în faţa probabilităţii de a pune mâna pe armă pentru Uniune a produs perplexitate. Poziţiile mergeau de la refuzul total de a se înrola în masă până la obiecţia de conştiinţă individuală: după o dezbatere aprinsă şi spinoasă, în 1864 Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a precizat poziţia sa în privinţa stagiului militar. Pe de o parte reafirma libertatea de conştiinţă a fiecărui credincios în parte, iar pe de altă parte, îi încuraja pe tinerii – membrii ei – să slujească cu fidelitate propria ţară (patrie) în orice serviciu care nu comportă folosirea armelor şi a violenţei împotriva altor fiinţe umane. Guvernul american a acceptat această poziţie şi a consimţit ca adventiştii care ridică obiecţii de conştiinţă să slujească „cauza patriei”, nu sub arme, dar în alte sectoare, îndeosebi cel sanitar.